Viziune de ce 1. Predați doctrina
Unul dintre Ele mi-a vorbit, chemându-mă pe nume, şi a spus arătând către celălalt ce să mănânci pentru a restabili vederea Acesta este Fiul Meu Iubit.
Apostolii Salvatorului au fost respinşi şi ucişi, învăţăturile Lui au fost modificate şi preoţia lui Dumnezeu a fost luată de pe pământ. Unul dintre aceia care au căutat cuvântul Domnului, care fusese pierdut de pe pământ, a fost Joseph Viziune de ce 1, un tânăr care trăia, în anulîn comuna Palmyra, New York.
Joseph era un tânăr puternic şi activ, cu ten deschis, păr castaniu şi ochi albaştri, al viziune de ce 1 din cei 11 copii ai familiei lui Joseph Smith, tatăl, şi Lucy Mack Smith. El a muncit multe ore ajutându-şi tatăl şi pe fraţii mai mari să doboare copaci şi să semene pământul fermei de aproximativ 40,5 hectare, acoperit de pădure deasă, a familiei lui.
În acea vreme, întreaga regiune a vestului statului New York, unde locuia familia Smith, era cuprinsă de o fervoare viziune de ce 1. Familia Smith, ca multe altele, a participat la slujbele confesiunilor creştine în acea zonă. În timp ce unii dintre membrii familiei lui Joseph s-au alăturat uneia dintre biserici, Joseph nu a făcut acest lucru. M-am aplecat asupra studiului lor şi, cunoscându-le îndeaproape pe acelea ale diferitelor confesiuni, m-am minunat din cale-afară când am descoperit că ele nu prezentau viziune de ce 1 profesiunii lor de credinţă în a umbla în sfinţenie şi a vorbi cu spirit în conformitate cu ceea ce am găsit în acea carte sacră.
Sufletul meu a fost cuprins de durere … Am meditat în inima mea la multe lucruri cu privire la situaţia omenirii — certurile şi dezbinările, răutatea şi lucrurile abominabile, precum şi întunericul care au pătruns în minţile oamenilor.
Mintea mea a devenit nespus de nefericită, pentru că am avut un sentiment de vină din cauza păcatelor mele şi, viziune de ce 1 scripturile, am constatat că omenirea nu a venit la Domnul, ci ea a intrat în apostazie, îndepărtându-se de la credinţa adevărată şi vie, şi nu exista nicio societate sau confesiune care să clădească pe Evanghelia lui Isus Hristos aşa cum era consemnată în Noul Testament, şi am simţit că jeleam pentru propriile mele păcate şi pentru păcatele lumii.
Ca răspuns la rugăciunea sa, Tatăl Ceresc şi Isus Hristos i S-au arătat, deschizând calea pentru restaurarea Evangheliei în zilele din urmă.
Acest eveniment minunat este relatat în cuvintele simple, dar elocvente ale lui Joseph Smith. Învăţături ale lui Joseph Smith Căutarea adevărului de către Joseph Smith ne învaţă că studiul scripturilor şi rugăciunea sinceră invită revelaţia.
Ea a început cu metodiştii, dar, în curând, a devenit generală la toate confesiunile din această regiune a ţării. Într-adevăr, întreaga zonă părea afectată de aceasta şi mulţimi mari s-au alăturat diferitelor grupări religioase, fapt ce a creat tulburare şi dezbinare deloc neglijabile între oameni, unii strigând: «Iată, aici!
Unii susţineau credinţa metodistă, unii pe cea prezbiteriană, şi alţii pe cea baptistă… În acea perioadă, aveam cincisprezece ani. Familia tatălui meu era convertită la credinţa prezbiteriană şi patru dintre ei se alăturaseră acelei biserici, şi anume, mama mea, Lucy, fraţii mei Hyrum şi Samuel Harrison şi sora mea Sophronia.
În această perioadă de mare agitaţie, mintea mea a fost cuprinsă de reflecţii serioase şi de mari nelinişti; dar, cu toate că sentimentele mele erau profunde şi, deseori, emoţionante, totuşi, m-am ţinut departe de toate aceste grupări, deşi viziune de ce 1 participat la unele dintre întâlnirile lor ori de câte ori am avut ocazia.
Cu timpul, gândul meu a început să se îndrepte spre confesiunea metodistă şi am simţit o oarecare dorinţă de a mă alătura ei; dar aşa de mare era confuzia şi cearta dintre diferitele credinţe, încât era imposibil pentru o persoană tânără, aşa cum eram eu, şi aşa de necunoscătoare de oameni şi de lucruri, să ajungă la o concluzie certă referitoare la cine avea dreptate şi cine nu.
Din când în când, mintea mea era foarte tulburată, strigătele şi agitaţia erau aşa de mari şi neîncetate.
4. Viitoarea problemă nr. 1 a tineretului / Viziunea Apocaliptică - David Wilkerson (carte audio)
Prezbiterienii erau cei mai decişi împotriva baptiştilor şi a metodiştilor şi îşi foloseau toate resursele, atât ale raţiunii, cât şi ale sofismului, pentru a dovedi erorile lor sau, cel puţin, pentru a-i face pe oameni să creadă că aceştia erau în greşeală.
Pe de altă parte, baptiştii şi metodiştii, la rândul lor, erau la fel de zeloşi în încercarea lor de a-şi consolida propriile doctrine şi de a-i viziune de ce 1 pe toţi ceilalţi. În mijlocul acestui război de cuvinte şi al tumultului de opinii, îmi spuneam deseori: Ce este de făcut? Care dintre toate aceste grupări are dreptate; sau, greşesc ele toate laolaltă? Dacă una dintre ele are dreptate, care este aceasta şi cum pot s-o recunosc?
În timp ce mă frământam sub apăsarea greutăţilor deosebit de mari cauzate de disputele dintre aceste grupări religioase, am citit, într-o zi, epistola lui Iacov, capitolul întâi, versetul al cincilea, care spune: Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
- Vezi mai multe articole din categoria cultura-media Pentru Georgeta Filitti, 1 Decembrie reprezintă "un simbol al unităţii românilor".
- Crește claritatea vederii
- Secrete pentru a muri Spoon Video
- Nu trebuie sã riscati inutil sau sã încercati aranjamente prea complicate dacã oaspetii.
- Introducere la Doctrină și legăminte; Joseph Smith — Istorie Sfătuiți-vă împreună Conduce un membru al președinției cvorumului sau o membră a președinției clasei; aproximativ de minute.
- Ричард сидел возле нее в постели.
- Melanină pentru vedere
Niciodată nu a pătruns un pasaj din scriptură în inima omului cu mai multă putere decât a pătruns acesta atunci în inima mea. Părea că intră cu putere mare în fiecare fibră a inimii mele.
Am meditat iar şi iar asupra lui, ştiind că, dacă vreo persoană avea nevoie de înţelepciune de la Dumnezeu, eu eram aceea; pentru că nu ştiam cum să fac şi, dacă nu puteam obţine mai multă înţelepciune decât aveam atunci, niciodată nu aveam să ştiu; pentru că învăţătorii de religie ai diferitelor grupări religioase înţelegeau aceleaşi viziune de ce 1 din scripturi în moduri atât de diferite, încât se distrugea toată încrederea în lămurirea întrebării printr-un apel la Biblie.
În cele din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie fie să rămân în întuneric şi în confuzie, fie să fac aşa cum îndrumă Iacov, şi anume, să cer de la Dumnezeu. M-am hotărât până la urmă să «cer de la Dumnezeu», ajungând la concluzia că, dacă El dădea înţelepciune acelora cărora le lipsea înţelepciunea şi o dădea cu mână largă şi fără mustrare, puteam să îndrăznesc. Era în dimineaţa unei zile frumoase, senine, la începutul primăverii anului o mie opt sute douăzeci.
Era pentru prima dată în viaţa viziune de ce 1 când făceam o astfel de încercare, pentru că în mijlocul tuturor frământărilor mele, eu nu încercasem, încă, viziune de ce 1 să mă rog cu glas tare.
După ce m-am retras în locul unde plănuisem dinainte să merg, uitându-mă în jurul meu şi văzându-mă singur, am îngenuncheat şi am început să înalţ dorinţele inimii mele către Dumnezeu. De abia începusem, când imediat am fost cuprins de o putere care viziune de ce 1 copleşit în întregime şi care a avut o influenţă atât de uimitoare asupra mea, încât mi-a legat limba, astfel că nu am mai putut vorbi.
Un întuneric de nepătruns s-a aşternut în jurul meu şi mi s-a părut pentru un moment că eram condamnat la o distrugere subită.
Dar, adunându-mi toate puterile pentru a-L chema pe Dumnezeu să mă elibereze din puterea acestui duşman care pusese stăpânire pe mine şi chiar în clipa când eram gata să mă las cuprins de disperare şi să mă las pradă distrugerii — nu unei nimiciri imaginare, ci puterii unei fiinţe reale din lumea nevăzută, care avea o putere atât de uimitoare cum nu mai simţisem niciodată la vreo fiinţă — chiar în acest moment de mare panică, am văzut un stâlp de lumină exact deasupra capului meu, mai luminos ca strălucirea soarelui, care a coborât treptat până când a căzut deasupra mea.
Ce spun istoricii despre ziua de 1 Decembrie
Când lumina s-a oprit asupra mea, am văzut două Personaje, ale căror strălucire şi slavă întreceau orice descriere şi care stăteau deasupra mea, în aer. Scopul meu, mergând să-L întreb pe Domnul, era să ştiu care dintre toate confesiunile era adevărată, pentru ca să ştiu căreia să mă alătur.
De aceea, imediat ce am devenit stăpân pe mine astfel încât să pot vorbi, Le-am întrebat pe cele două Personaje, care stăteau deasupra mea în lumină, care dintre toate confesiunile era cea adevărată pentru că la vremea aceea inima mea viziune de ce 1 simţise niciodată că toate erau greşite — şi căreia trebuia să mă alătur. Mi s-a răspuns că nu trebuie să mă alătur niciuneia dintre ele, pentru că toate erau greşite; şi Personajul care mi s-a adresat a spus că toate crezurile lor erau lucruri abominabile în ochii Lui; că acei învăţători erau toţi corupţi, că «ei se apropie de Mine cu buzele lor, dar inimile lor sunt departe de Mine; ei propovăduiesc ca doctrine poruncile oamenilor, având o formă de evlavie, dar ei neagă puterea ei».
El mi-a interzis din nou să mă alătur vreuneia dintre ele; şi multe alte lucruri mi-a spus El mie, pe care nu le pot scrie acum. Când mi-am revenit, eram lungit pe spate, uitându-mă la cer. Când lumina a dispărut, nu mai aveam forţă; dar, în curând, revenindu-mi într-o oarecare măsură am plecat acasă. Şi când m-am rezemat de sobă, mama m-a întrebat ce aveam.
Ce spun istoricii despre ziua de 1 Decembrie
Am răspuns: «N-am nimic, totul este bine — mă simt bine». După aceea, i-am spus mamei mele: «Am aflat personal că viziune de ce 1 nu este adevărat».
Se pare că adversarul era conştient, din prima perioadă a vieţii mele, că eram destinat să mă dovedesc a fi un perturbator şi o persoană care va crea necazuri împărăţiei lui; dacă nu, atunci de ce s-ar fi unit puterile întunericului împotriva mea?
De ce opoziţia şi persecuţia care s-au ridicat împotriva mea, aproape din perioada copilăriei mele? Am fost foarte surprins de atitudinea lui; a tratat relatarea mea nu numai cu uşurinţă, ci şi cu mare dispreţ, spunând că totul era de la diavol, că nu există astfel de lucruri, ca viziuni ori revelaţii, în zilele de azi; că toate aceste lucruri încetaseră odată cu apostolii şi că nu vor mai fi altele niciodată.
Prima Viziune: Tatăl şi Fiul i Se arată lui Joseph Smith
Curând, am constatat totuşi că povestirea întâmplării mele a stârnit, printre învăţătorii de religie, mari prejudicii viziune de ce 1 mea şi a fost cauza unei mari persecuţii, care a continuat să crească; şi cu toate că eram un băiat necunoscut, având numai între paisprezece şi cincisprezece ani şi condiţiile mele în viaţă au fost de natură de a face din mine un băiat fără importanţă în lume, totuşi, oameni cu poziţii înalte mi-au acordat suficientă atenţie pentru a stârni opinia publică împotriva mea şi a crea o persecuţie amară; şi acesta a fost un lucru comun printre toate confesiunile: toate s-au unit pentru a mă persecuta.
Aceasta m-a făcut să mă gândesc serios, atunci şi deseori după aceea, că era foarte straniu faptul viziune de ce 1 un băiat necunoscut, având puţin peste paisprezece ani şi, de asemenea, condamnat să-şi câştige o viziune de ce 1 sărăcăcioasă prin munca sa zilnică, a putut fi considerat o persoană atât de importantă încât să atragă atenţia celor mai importanţi oameni din cele mai cunoscute confesiuni ale vremii şi în aşa fel încât să creeze în ei spiritul celei mai amari persecuţii şi insulte. Dar, stranie sau nu, aceasta a fost situaţia şi a fost adeseori cauza unei mari tristeţi pentru mine.
Totuşi, era, fără îndoială, o realitate faptul că eu avusesem o viziune. De atunci, m-am gândit că mă simţeam foarte asemănător lui Pavel, viziune de ce 1 şi-a susţinut apărarea înaintea regelui Agripa şi i-a povestit despre viziunea pe care a avut-o, când a văzut o lumină şi a auzit un glas; şi, totuşi, au fost puţini cei care l-au crezut; unii spuneau că nu era cinstit, alţii spuneau că era nebun; şi-au bătut joc de el şi l-au insultat.
Dar toate acestea n-au distrus realitatea viziunii sale.
