Pe parcursul celor 20 de ani de activitate a mea in Romania si cu toate ca ma ocup cu psihologia muncii (intr-o masura mai mica) nu am scris niciodata despre conceptul de munca in Romania si cuvantul sau conceptul de hobby. Pentru mine, acesti termeni sunt atat de cunoscuti si atat de frecvent intalniti ca nu are rost sa risipim timpul pe ceva „normal”. Dar cand mai mult si mai mult aud oameni care vin la serviciu si folosesc cuvantul „la datorie” si , invers, am fost in vizita la un prieten care locuieste intr-o casa privata si care o zi intreaga s-a ocupat de pregatirea castravetilor si a legumelor pentru fi puse la murat si acesta a folosit cuvantul „munca” si cat de necesar este sa faca acest lucru(situatia lui economica ii permite sa cumpere de la piata sau din magazine , dar el prefera sa isi faca si sa isi puna singur muraturile). Si atunci ma uitam la el si ma gandeam cat de problematice sunt aceste valori si acesti termeni si anume : de munca si hobby.


Hobby-ul este o activitate fizica sau spirituala la care trebuie de depus un efort si care cere o anumita perseverenta si constanta permanenta pentru a imbunatati elemente cognitive, motrice, psihice si altele. Diferenta intre hobby si munca este ca la hobby nu castigi bani, la munca da. Hobby poate sa devina munca sau o imbinare intre munca si hobby si munca, la randul ei, poate deveni un hobby mai ales pe parcursul anilor, spre batranete cand omul iese la pensie si continua munca lui ca o pasiune si ca un hobby. 
Cand ne referim la hobby vorbim despre timpul liber al omului. Mai mult decat asta, ne referim la inceputul trailor noastre cand copilul, indiferent de varsta, isi creeaza un hobby sau mai multe cu ajutorul parintilor sau din propria initiativa. Hobby poate sa fie pe linia sportiva (spre exemplu: cand persoanelor le place un sport si acorda un timp pentru acea activitate, cum ar fi tenis, inot, fotbal, mers pe jos etc.), pe linia de colectie (se regasesc mai mult de 50% din populatie care si-a format un hobby din a colecta ceva care este numai si numai a lui cum ar fi timbre, monede, pipe si ajunge la colectii ciudate si originale cum ar fi sticle, capace din toata lumea etc.) si multe altele.  De la o varsta frageda este incurajat copilul sa isi caute o revista si sa lipeasca diferite poze sau abtibilduri care vin de la aceasi editura. Pe langa faptul ca editura castiga un colectionar fidel, copilul castiga informatii utile, perseverenta de a cauta, de a colecta si in felul acesta isi formeaza o disciplina despre viata. In hobby, cuvantul pasiune si iubire merg in stransa legatura si exista o corelatie foarte mare intre ele . Un copil care nu isi gaseste rostul cu aceeasi iubire de a colecta sau de a ocupa un loc intr-o grupa, paraseste acelasi hobby. Ce nu este asa este legat de munca. Cercetarile ne arata ca cu cat statutul functiei si meseria este mai scazuta cu atat mai putin omul are tragere de inima. Cu alte cuvinte, la muncitorii necalificati, iubirea lor fata de servici si de munca este cea mai scazuta comparativ cu meseriile care au un statut mai inalt. Aici ma refer la faptul ca tragerea de inima se leaga de responsabilitate, de primirea autoritatii, de libertatea de gandire si independenta omului fata de munca lui, cu cat factorii acestia sunt mai ridicati cu atat mai mult exista tragerea de inima.


Procesul de evolutie a societatii si a civilizatiei ne arata ca omul era legat de munca pe parcursul vietii lui. Prin munca fizica sau de alta natura isi avea existenta lui materiala, sociala si statutul lui se lega de ea. Inainte de revolutia industriala, copilul de la o varsta frageda intra sa lucreze intr-o fabrica ori alaturi de tatal sau in agricultura si muncea ca un mic adult. Si adultii nu aveau limite de ore de munca. Oamenii munceau 16-18 ore neincetat ca sa poata sa isi prezinte existenta lor. In acest fel, casa si munca erau pe primul loc si nu se punea accent pe timpul liber (tot ce scriu se refera la 80% din populatie; 20% de populatie apartinea aristocratiei sau burgheziei si ei au invatat sa isi creeze timpul liber care era ocupat cu diverse activitati fizice sau intelectuale. De aici s-a creeat conceptul de hobby, care era diferit de la persoana la persoana). Limitarea orelor de munca si modelul burghez si aristocrat, plus aparitia timpului liber duce la creerea conceptului, nou pentru o parte din oameni, care se numeste hobby.

Cum am explicat si mai sus, aceleasi persoane care se ocupau cu un hobby al lor din momentul cand au inceput sa incaseze bani pentru aceasta activitate a lor, se schimba termenul de la hobby la munca. In sec. al XXI–lea a crescut numarul de persoane care pun suflet si pasiune in ceea ce fac si incep sa se simta foarte bine cu munca. Din pacate mai exista un procent foarte ridicat de oameni care fac munca ca sa poate sa castige un ban si sa poata sa supravietuiasca din acel hobby. Eu, personal, ma gandeam cand jucam tenis, ce bine era daca tenisul asta pe care stiu sa il joc sa pot sa invat si pe altii si sa fac un profit. Din momentul in care ii invat si pe altii, daca faceam din tenis o meserie sau deveneam instructor de tenis si primeam bani pentru lucrul acesta, ma transferam de la hobby la munca (meserie). Intr-adevar acest transfer este cel mai bun si cel mai util pentru noi ca oameni si pentru societatea in care trainm deoarece castiga persoane motivate si cu mai multa responsabilitate, cu placere si iubire mai mare in ceea ce fac. In acest caz creste si productivitatea, pozitivismul si atitudinea fata de munca si fata de altii.
Pana in 1989, in regimul comunist se vorbea despre munca colectiva ca solutia cea mai buna a omului in lume. Eu, personal, nu am trait in perioada aceea in Romania, dar din ce am citit si din ce am aflat discutand cu oameni care au trait in aceeasi perioada intr-adevar a fost la suprafata o situatie mai confortabila pentru anumiti oameni (mai ales din scara sociala de jos) si care trebuiau sa aiba un loc de munca neaparat si pe un proiect care 3 persoane erau destule pentru a isi face treaba calumea se puneau 10 persoane, in asa fel ca cel putin 7 erau in plus, o parte din ei nu si-au facut griji si nu au contribuit, o alta parte s-au simtit in plus si partea cea mica, care au vrut sa faca si aveau motivatie erau pusi intre ciocan si nicovala, intre presiunea sa faca mai putin si mai incet si tendinta lor individuala sa o faca cat mai bine. Foarte putini factori au fost motivanti; salariile, ca baza principala, erau foarte mici si diferentierea intre scara cea mai mica de salariat si scara cea mai mare nu era atat de semnificativa cum prezenta problema de decizii intre sefi si angajati. Omul se ducea atunci la munca si intr-adevar s-a tiparit acest cuvant „la datorie”, nu la placere, nu la productivitate si omul simtea ca este nevoit sa o faca altfel nu are nici o solutie, nici o sansa de supravietuire . In aceasta perioada, bineinteles ca existau pasiuni si hobby-uri. O parte din oameni au avut si ei castig secundar din aceste hobby-uri dar nu pe calea cea oficiala cum exista in economia mondiala de astazi. Ea atunci se folosea prin ajutor reciproc, cum ar fi: daca eu ma ocup cresterea si cultivarea viilor si producerea vinului, pot folosi o parte din produse nu pentru bani ci pentru alte lucruri cum ar fi trocul sau favorurile (eu iti dau un vin ca o atentie si tu ma ajuti cu alta problema). Foarte multi oameni se ocupau cu hobby-uri de acest fel ca un semnal de alarma fata de autoritati ca colectivismul este mai putin bun decat individualismul si in al doilea rand pentru a avea si ei castiguri de toate felurile. Nu e de mirare ca omul de rand, in timpul comunismului avea doua „palarii”: palaria publica, de munca si palaria individuala de hobby-uri si pasiuni.

A avea un hobby inseamna , pe langa dragostea si iubirea fata de acea activitate, si atasamentul fata de aceasi activitate. Imi amintesc cum am folosit aceasta pasiune numita hobby, pentru a ajuta o fata care s-a plictisit de viata ei si a vrut sa se sinucida. Nimic nu a ajutat-o, ea fiind ferm convinsa ca asa trebuie sa faca, mai ales dupa sinuciderea mamei ei cu o luna inainte de problemele ei. Cand am simtit ca nu mi-a mai ramas nici o solutie i-am propus sa facem o vizita la ea acasa si a acceptat. Cand am ajuns acasa la ea, a iesit din curte o pisica. Fata s-a aplecat sa o ridice si spre surprinderea mea si-a schimbat in totalitate atitudinea si fata ei. Deodata s-a facut mai vesela si mai vitala. Atunci am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a zis ca este legata de pisica, pe care o iubeste foarte mult si se ocupa de ea si este ca un fel de hobby al ei sa creasca pisici. Intrebarea mea a surprins-o si a fost urmatoarea: daca tu vrei sa parasesti lumea noastra cine o sa aiba grija de pisicile tale ? Fata a ramas ingandurata cateva minute si am simtit ca am reusit sa o pun la o gandire mai adanca , mai profunda. Intr-adevar , incetul cu incetul am reusit sa ii schimb atitudinea si gandirea.

Pe parcursul celor 26 de ani de la revolutie, au plecat din Romania mai mult de 3 milioane de cetateni care, o parte s-au dus sa munceasca in strainatate. O mica parte din ei au invatat sa faca distinctia intre munca ca profesie si pasiune si poate si imbinarea intre cele doua concepte. Cea mai mare parte a romanilor care muncesc in Romania dar si in strainatate, din pacate continua sa pastreze valorile de munca din timpul comunismului, cand accentul este pe o munca de sisif, fara a pune sentimente in ea, timpul liber – daca mai exista la o parte din romani- este nesemnificativ, nefolosit in modul cel mai util si in acest caz se creeaza o discrepanta mai mare intre muncitorii din Europa de Vest si Scandinavia si muncitorii romani. Daca sefii romani ar putea sa inteleaga ce inseamna sa oferi conditii de munca (sa existe igiena normala, toalete, sali de mese, sali de jocuri si de recreere , sa stie si sa inteleaga muncitorul si in partea lui individuala si nu doar in cea colectiva, sa-i ofere conditii de trai si de salariu cum exista intr-o tara civilizata , daca un muncitor va avea mai mare responsabilitate sa ia decizii, sa isi pastreze servicii de calitate si sa vina la munca din placere si nu din „datorie”, va simti ca el este un surub semnificativ in acea masina complexa. In acest caz toata lumea va fi multumita , de la cel mai mic individ la cel mai mare sef. Tot in acest caz va fi si o imbinare puternica intre pasiune, hobby si munca.)

Astept comentariile si sugestiile dumneavoastra !
Cu respect,
Dr. Miron Itzhak
Psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Director Institut Miron
Cabinet de Psihologie
Str. Mihai Eminescu, Nr.3, Bl.D4, Sc.B, Ap.37, Piatra Neamţ
Tel.0233-236146;0724-2252147, 0747627971; E-mail: miron@ambra.ro
Site: www. psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Tagged with →  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *