Hipocondria sau în termen popular ipohondria este teama permanentă de a suferi de o boală gravă sau, altfel spus, este preocuparea obsesivă a unui individ pentru sănătatea sa. Cuvântul hipocondria vine din grecescul hypokondria (de la hypo care înseamnă „sub” şi khondros care înseamnă „cartilaj”) – deoarece anticii credeau că această stare mentală se datora unei perturbări în regiunea hipocondrului.
Ipohondria este o afecţiune care apare, în egală măsură, atât la femei cât şi la bărbaţi. Se poate declanşa la orice vârstă, chiar şi la copii, deşi de cele mai multe ori apare la maturitate. Vârsta la care sa manifestă mai mult cazurile de ipohondrie este începutul de maturitate ( cauzată de teama de eşec şi asumarea anumitor responsabilităţi) şi vârsta de ieşire la pensie. Cauzele hipocondriei sunt: hipocondria poate fi transmisă genetic de la părinţii care au suferit de ipohondrie; maladii severe avute în special în copilărie; hipocondria poate fi generată de atitudinea prea protectoare a părinţilor faţă de copilul lor; experienţa anterioară cu maladia unei persoane apropiate; moartea cuiva drag; teama de moarte; prezenţa şi a altor tulburări mentale: tulburări anxioase sau depresive.
Ca manifestare a acestei tulburări, persoanele în cauză tind să interpreteze greşit senzaţiile normale, funcţiile organismului uman şi simptomele uşoare, ca pe o boală cu o evoluţie fatală. Astfel au o preocupare intensă pentru diverse funcţii ale organismului ( ex.: bătăile inimii, transpitaţia) sau pentru anomalii somatice minore ( ex.: o mică durere sau o tuse ocazională). Ipohondria poate duce şi la apariţia altor complicaţii legate de efectuarea unor tratamente medicale inutile, socializarea dificilă, apariţia anxietăţii, abuzul de anumite substanţe, existenţa furiei şi a frustrărilor şi apariţia problemelor financiare ca rezultat al numeroaselor investigaţii medicale efectuate. Mulţi oameni care suferă de această tulburare umblă ani de zile de la un medic la altul, cheltuiesc mulţi bani pe diverse analize si tot nu sunt satisfăcuţi. De obicei sunt cazuri, în care rezolvându-se o problemă la un anumit organ, bănuit de ei a fii bolnav, apare o altă problemă la un alt organ fizic. Iată un caz marturisit chiar de o pacientă care suferă de ipohondrie:„Am 22 de ani. De ceva timp, de foarte mulţi ani mai exact, am început să fac vizite regulate la doctor. Mai mult, pe ascuns, fară să cunoască nici un membru al familiei, nici unul dintre prieteni. Am făcut tot felul de analize şi teste posibile. Dar încă nu pe toate, şi acest lucru mă îngrijorează. Mă tem mereu că o să dezvolt o tumoare printr-o parte a corpului, în special craniană sau zona pelviană. Mă îngrozesc că aş putea avea paraziţi intestinali. Anual îmi fac analizele generale, iar câteodată, în funcţie de cel mai mic simptom, solicit consultaţie specializată. Îmi petrec timpul cautând simptome şi tratamente.
Pe teama căpătării unor boli grave, am început, în ultimele luni, să mă sperii de bacterii. Deşi întotdeauna am fost o persoană ordonată şi mi-a plăcut să fac curăţenie, de curând clorul a devenit prietenul cel mai bun. Mă tem să folosesc orice toaletă de teamă că m-aş putea infecta. Ba chiar refuz atingerile cu anumite persoane.
Problema e că dacă pană acum mă mulţumeam doar să văd că rezultatele analizelor sunt ok ( chiar dacă nu am încredere 100% în acurateţea lor), acum am insomnii grave. Plâng aproape în fiecare seară de teamă că sigur am o boala incurabilă. Calitatea vieţii mele începe să scadă dramatic şi frecvenţa gândurilor maladive creşte obsesiv.” Persoanele cu această tulburare – ipohondrii – nu acceptă decât să li se spună că sunt bolnavi. De aici rezultă deteriorarea relaţiilor doctor-pacient, cu frustare şi supărare de ambele părţi. De asemenea, hipocondriacii fac parte din categoria persoanelor dificile, pentru că prin acuzele lor permanente şi veşnica stare de rău, nu sunt o prezenţă plăcută pentru prieteni, colegi sau chiar familie, care, în timp, vor încerca să-i evite. Ipohondricul suferă foarte mult, deoarece nimic nu îl interesează în afară de problema lui închipuită; de aici reiese că ipohondricul intră intr-un cerc vicios, având o gândire obsesiv – negativă şi nu poate ieşi din această stare. Ipohondria are legături mari cu tulburarea narcisistică, deoarce ipohondricul se vrea mereu în centrul atenţiei şi are multe lucruri de câştigat din faptul că el este bolnav. Hipocondria este motivată de obicei inconştient, de aşa zisele avantaje ale celui bolnav şi anume: atragerea atenţiei membrilor familiei, prietenilor şi medicilor sau eliberarea de rasponsabilităţi. Ipohondriciii se simt iubiţi prin faptul că alţii manifestă milă faţă de ei. Am putea spune ca există o asemănare între hipocondrie şi prefăcătorie. Totuşi există o diferenţă clară: în prefăcătorie persoana se preface bolnavă pentru anumite câştiguri: medicamente, beneficii financiare, în mod conştient, pe când, hipocondria este o formă diferită de prefăcătorie, deoarece pacientul nu se preface, ci doar crede că boala este reală. Aceste persoane – hipocondriacii – se simt într-adevăr bolnave.

Hipocondria a fost şi subiectul operelor unor autori cum ar fi:Moliere în „Bolnavul închipuit”, Ion Luca Caragiale în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”; de asemenea John Naish a scris cartea „Ghidul ipohondrului”, unde, printre altele, enumeră ipohondri celebri rămaşi în istorie, cum ar fi: Igor Stravinsky, Enrico Caruso, James Boswell şi poetul Alfred Lord Tennzson.

Ipohondrii nu sunt dispuşi să accepte să consulte un psiholog. Deci este nevoie de sprijinul persoanelor apropiate pentru a-i încuraja să accepte această modalitate de tratament, care, de fapt, este singura eficientă în astfel de cazuri. Astfel, tratamentul cel mai bun este psihoterapia, pacientul reuşind prin acest tratament să iasă din această tulburare prin confruntarea cu problemele reale ale vieţii sale, înlăturând, cu ajutorul doctorului psiholog, problemele închipuite. Ce păcat că unii oameni îşi complică viaţa fără rost, suferă fără rost, cheltuie fără rost. Viaţa are şi aşa problemele ei, de ce să îi aducem şi altele închipuite.

DR. MIRON ITZHAK – PSIHOLOG – CLINICIAN PRINCIPAL CU DREPT DE SUPERVIZARE
DIRECTOR CLINICA DE PSIHOLOGIE – ” INSTITUT MIRON”
Str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4, sc. B, ap. 37, parter – Piatra Neamţ Tel.: 0233/236146, 0724/225214 E-mail: miron@ambra.ro Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Tagged with →  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *