La una dintre emisiunile TV coordonatorul mi-a adresat urmatoarea intrebare:

„- Domnule doctor, majoritatea prietenilor mei îmi sugerează să nu mă grăbesc să mă căsătoresc. Mai mult decât atât, ei îmi zic că aventura în care au intrat nu-i avantajează şi sunt foarte dezamăgiţi de viaţa lor. Puteţi explica acest fenomen?”
Întâmplarea face că exact cu două zile înainte de a mi se adresa această întrebare am văzut un minunat spectacol după opera lui Mircea Eliade „ Maitreyi”. Acel spectacol m-a impresionat foarte mult. Este vorba despre povestea autobiografică a lui Mircea Eliade care, în 1930 primeşte o bursă de studiu în India. Mircea Eliade este primit de o personalitate spirituală care era şi yoghin şi aparţinea unei caste cu un statut înalt în India. El relatează cum a fost primit de către acea personalitate în casa lui şi cum a învăţat despre tradiţiile şi cultura indiană, mai ales cea în domeniul familial. Acest om dorea ca fetele lui să cunoască şi cultura albilor şi să înveţe atât limba engleză, cât şi alte limbi. Fata cea mai mare – Maitreyi – avea 16 ani şi era o poetă cunoscută, o fată cu sclipiri intelectuale, cu o comunicare şi inteligenţă afectivă ieşite din comun. Între Mircea Eliade (care atuinci avea 23 de ani) şi Maitreyi (de 16 ani) se leagă o frumoasă prietenie, pe care fiecare o percepe din prisma culturii lui şi din unghiul intereselor personale. Dacă pentru Mircea Eliade prietenia se dezvoltă într-o atractivitate trupească, dar şi sufletească (până la dorinţa lui de a-şi schimba religia), pe Maitreyi, cu toată atractivitatea ei fizică, o interesează mai mult iubirea spirituală şi o aduce în discuţie. Ea afirmă că nu există iubire înainte de căsătorie; iubirea înainte de căsătorie este interzisă deoarece este mai mult o atracţie trupească care trebuie eliminată. Femeia trebuie să meargă după soţ şi să se dăruiască în totalitate familiei şi atunci iubirea şi atractivitatea fizică apar încet, în timp, şi aceasta se numeşte iubirea adevărată. Mircea Eliade vine cu argumentele lui, ale culturii europene, vorbeşte despre destrămarea familiei şi despre faptul că această atractivitate fizică nu trebuie ocolită. Şi astfel, încet-încet, Miercea Eliade reuşeşte să îi fure sufletul lui Maitreyi, să o sărute, însă chiar în acel moment sunt văzuţi de către vărul şi sora ei. Tatăl ei o pedepseşte pe Maitreyi , iar pe Mircea Eliade îl alungă din casă ca pe un câine, fără drept de apel şi fără permisiunea de a o mai întâlni vreodată pe fata lui.
Am adus povestea lui Mircea Eliade în acest context pentru că într-o societate de tranziţie în care valorile familiale nu mai sunt aşa de ferme, într-o societate unde procentajul de divorţ este între 35-60%, într-o societate în care revoluţia feminină este puternic susţinută, este clar că schimbarea este mult mai puternică decât tradiţia.
La castele indiene nu se putea aproape schimba nimic, femeia ştia care este rolul ei, iar bărbatul ştia de rostul lui; diferenţele între cei doi erau mari, dar totuşi exista respectul, femeia era responsabilă cu casa şi cu educaţia copiilor, iar bărbatul întreţinea casa şi se ocupa de tot ceea ce ţinea de relaţiile exterioare din afara casei şi ale familiei. Puţine au fost cazurile când femeia a vrut să iasă din acest statut. În schimb în societatea europeană au rămas tradiţiile precum logodna, oficierea căsătoriei religioase şi căsătoria pe baza unui act oficial şi a unui contract prenupţial. Numai că actele şi normele exterioare prin ceremoniile aferente nu mai sunt destul de puternice deaorece valorile sunt altele.
În primul rând există nenumăraţi factori care duc la dezamăgire şi la frustări, mai ales în primul an de după căsătorie:
1) Pentru unii actul de căsătorie reprezintă un act de proprietate şi după căsătorie consideră că pot face ce cred, cum cred şi simte că cealaltă persoană îi aparţine în mod total. Pentru a doua persoană sentimentul de libertate parţială care l-a avut se rezumă la faptul că se mută împreună în aceeaşi locuinţă; nu mai este ca înainte, când se întâlneau la două-trei zile – acum trebuie să împartă aceeaşi locunţă zi de zi. Dacă înainte avea libertatea de gândire, de alegere, acum se simte într-o situaţie în care i se taie din liberatatea cu care era obişnuită.
2) Unele persoane pretind de la cealaltă persoană cu care s-au căsătorit să-şi lase toate obiceiurile şi obişnuinţele pe care le-a avut înainte de căsătorie; în special bărbatului i se cere să nu mai iese împreună cu prietenii, cu gaşca la o bere. Cerinţa de a fi unul pentru altul poate degenara în absurdităţi, unul încercând să-l domine pe celălat: să nu îşi mai viziteze părinţii, să rupă toate legăturile care le-a avut înainte. Dacă cordonul ombilical psihologic mai este legat între mamă şi fiică sau între mamă şi fiu, e clar că perechea intră într-un conflict puternic şi în situaţia de a fi între ciocan şi nicovală. Dacă azi renunţă la una, mâine la alta, în timp se ajunge ca persoana respectivă să recurgă la băutură pentru a umple paharul din sufletul lui care se goleşte din cauza acestor renunţări.
3) Un alt motiv este că din momentul căsătoriei iubirea celor doi nu se mai desfăşoară în spaţii separate. Dacă înainte de căsătorie întâlnirile aveau loc o dadă, de două ori pe săptămână, ieşeau la un suc, făceau dragoste şi apoi fiecare mergea pe drumul lui, în cazul căsătoriei apare obligativităţiile şi datoriile materiale, cum ar fi: cumpărături comune, plăţile pentru locuinţă şi utilităţi şi altele. Mai este vorba şi de cum percepe fiecare rolul lui ca bărbat sau ca femeie. Dacă baăbatul a fost învăţat că toate responsabilităţile şi munca să fie lăsate pe mâna femeii, aşa o să vadă şi în căsnicia lui lucrurile. Dar dacă soţia a văzut că mama ei era mai liberă poate să apără un conflict puternic; se naşte un sentiment de dezamăgire, de frusatare şi de inferioritate: „ce înseamnă asta? Da ce, eu sunt servitoarea lui?! Şi în acest caz nu e de mirare că încep discuţiile, apar nemulţumirile, care în final duc la probleme de comunicare şi la somatizări (dureri de cap, dureri de spate). Mai mult, încep să se pedepsească unul pe altul: dacă soţul mă consideră servitoarea lui, atunci sunt obosită, mă doare capul şi în noaptea asta nu fac dragoste cu el. Şi de aici apar alte probleme mult mai severe.
4) Căderea bărbatului din statutul de cap de familie din cauza negăsirii unui loc de muncă. În societatea din România încă există un patriarhalism în care femeia simte că soţul este sprijinul ei şi al familiei şi atunci este dispusă să facă compromisuri; dar în momentul căderii lui financiare, dacă sentimentele nu sunt clădite pe iubire adevărată, atunci femeia, simţind că nu mai are nici un sprijin , în loc să îl întărească, îl părăseşte. Acelaşi lucru poate avea şi relevanţă inversă, când ea îşi pierde locul de muncă. Din păcate mai mult de 10% din populaţia română (şi în mediul rural procentajul creşte până la 20%) bărbatul sau femeia au plecat la muncă în străinătate şi, în acest caz, destămarea familiei a fost inevitabilă.
5) Naşterea primului copil – este foarte semnificativă pentru sănătatea mentală a familiei şi a cuplului. Pentru bărbaţi aceasta înseamnă că ei trec într-o parte secundară – reacţiile fiind diferite: o parte dintre bărbaţi se revoltă, altă parte îşi caută activităţi în afara casei cu prietenii, la o băutură etc. Pentru femei este împlinirea visului lor de a fi mamă, iar sentimentul matern le împlineşte. Femeia simte că are pe cineva care o alină, care îi dă vitalitate şi energie. Femeia poate să renunţe la iubirea soţului, dacă îşi găseşte o apropiere sufletească faţă de copil.
6) Nepotrivirea de caracter şi de personalitate. Caracterele apropiate se potrivesc parţial, dar nu dau o putere de rezistenă de lungă durată. Caracterele diferite creează probleme pe parcursul vieţii de zi cu zi, dar dau o luptă pentru supraveţuire. Caracterele care sunt şi diferite dar au şi puncte comune şi complementare, acestea sunt cele mai potrivite ca să poată conveţui împreună; esenţial este de a înţelege să laşi loc într-o relaţie de a fi fiecare singur cu sine, chiar dacă sunt împreună.
Din păcate mulţi se căsătoresc din nevoia de satisfacere materială, din obligativitate, din diverse interese, ori împinşi de o dragoste arzătoare, dar care se stinge repede.
În societatea modernă de astăzi, valorile s-au destrămat, iar istoricul familial este problematic. Cercetările arată că un copil ai cărui părinţi au divorţat, şansa lui ca şi el când ajunge la maturiutate să divorţeze este de trei ori mai mare, decât la un copil care a trăit împreună cu ambii părinţii.
Şi închei răspunsul meu pentru Andrei, coordonatorul emisiunii TV, că nu este suficient să păstrezi tradiţia de căsătorie doar printr-un act oficial, ci este mai important să ştii ce te aşteaptă, ce obligativităţi îţi revin, cum se împart îndatoririle, cum să se respecte unul pe altul şi, mai ales, cum se poate păstra în timp direcţia de a fi împreună parcă eşti singur şi să fii singur ca să poţi fii împreună.
Dacă toate acestea se iau în calcul încluzând şi maturitatea psihică a pesoanei care se căsătoreşte, nu ar trebui să existe dezamăgire şi frustări. Dar în societatea de astăzi, când sărăcia şi nivelul de trai este foarte scăzut, nu e de mirare că apar probleme în relaţiile de cluplu şi atunci, din păcate, sunt foarte mulţi dezamăgiţi de viaţa de cuplu.
Astept sugestiile si intrebarile dumneavoastra pe adresa mea de e-mail.
DR.MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron-Cabinet de psihologie Piatra- Neamt,str.Mihai Eminescu, nr.3,bl. D4, sc.B, Ap.37, parter
Tel : 0233/236146
0724/225214
E-mail:miron@ambra.ro
Site:www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Tagged with →  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *