Astăzi am să abordez o problemă destul de des întâlnită în viaţa de cuplu adusă în discuţie de o clinentă de a mea. Iată întrebarea ei:
„- Domnule doctor, aş vrea să vă întreb de ce o parte din femei se simt folosite în tot ceea ce ţine de relaţiile sexuale cu partenerul lor?”

Răspunsul pe care îl voi da la această întrebare sper că o să fie de ajutor pentru foarte multe cupluri şi, în special, pentru foarte multe femei care se simt folosite în realţia sexuală cu soţul lor.
În primul rând trebuie să menţionez faptul că acestă expresie : „mă simt folosită” este foarte subiectivă, adică ţine de sentimentele si firea fiecărei femei în parte; spun asta, deoarece sunt femei care, în acelaşi context al realţiei sexuale, nu numai că nu se simt folosite, ci din contră, au un sentiment foarte plăcut, amândoi partenerii simţidu-se foarte bine.
Dar de unde porneşte această problemă ce face ca o femeie să afirme „mă simt folosită”?
În primul rând, cauza ar putea fi cantitatea şi cât de des avem aceste realaţii sexuale. Sunt femei care simt nevoia mult mai puţin decât soţul lor de a face dragoste. De aici apare o incompatibilitate între cei doi, când unul vrea mai mult şi celălat vrea mai puţin, astfel intervenind sentimentul de a fi folosită.
Un alt aspect este cel legat de timpul, momentul când are loc relaţia sexuală dintre cei doi. De exemplu, sunt bărbaţi care vor să facă dragoste cu soţia dimineaţa, moment în care ea poate nu are chef, vrea pur şi simplu să se odihnească; ori soţul, neţinând cont de ceea ce simte ea, fără să primească acordul ei insistă , iar soţia, de cele mai multe ori, acceptă fie din obişnuinţă, din teama de a nu-l supăra dacă îl refuză, fie din teama de a nu o înşela cu altă femeie. De asemenea sunt cazuri când soţul vrea să facă dragoste când vine de la serviciu, simţindu-se plin de energie, însă soţia, în acest moment al zilei, se simte foarte obosită de la treburile casnice, de la grija de peste zi pentru educaţia copiilor şi atunci ea nu îşi doreşte să facă dragoste. De aici reeiese problema timpului, a concordanţei dintre cei doi, fiecare simte nevoia în alt timp decât celălat, rezultând o neînţelegere şi de aici vin multe alte probleme, printre care şi cea pe care noi o dezbatem astăzi: femeia se simte folosită în realţiile sexuale cu soţul său.
În al doilea rand, femeia se simte folosită şi când vine vorba de dominare. S-au făcut multe cercetări în această direcţie, rezultâmd un factor foarte important în relaţiile de cuplu şi anume: factorul de dominare a unuia pe altul. În momentul când, din partea soţului, există o dominanţă constantă, atunci femeia încearcă să iasă din această situaţie, pentru că ea simte că este dominată de soţul ei, când el face ce vrea, cum vrea şi ea nu prea are multe de spus.
Trebuie să menţionîm că în trecut, în relaţiile sexuale, puţine erau situaţiile când se simţeu bine amândoi partenerii. Acest privilegiu aparţinea doar familiilor regale şi familiilor cu un statut important în societate. La majoritatea cuplurilor însă realţia sexuală se raporta doar la plăcerea soţului, iar soţia doar trebuia să contribuie la plăcerea lui, fără ca ea să simtă vreo plăcere; femeia în actul sexual se comporta foarte pasiv şi făcea ca doar soţul să fie mulţumit. Foarte rar se întâmpla ca femeia să ajungă la orgasm într-o astfel de relaţie sexuală. Reiese că în acele vremuri relaţia sexuală dintre soţi era doar pentru a face copii, era o obligativitate pentru soţie faţă de soţul ei; multe femei în asemenea context se simţeau chinuite, se simţeau folosite.
Astfel, mult timp, pe parcursul istoriei omenirii, a fost întipărită ideea că plăcerea, în relaţiile sexuale, trebuie să fie a soţului şi mai puţin se punea accent pe ce simţea femeia. Abia in anii ”60, după revoluţia feministă, descoperirea perzervativului a deschis o nouă viziune asupra relaţiei sexuale, punându-se accent pe plăcerea ambilor parteneri, fără stresul că aceasta ar putea duce la o sarcină nedorită.
În anul 1966, sexologii americani Howard Masters & Johnson au desoperit patru faze în cadrul relaţiei sexuale: preludiul, penetrarea, orgasmul şi relaxarea. Având în vedere aceste patru faze, femeia se poate simţi folosită dacă soţul nu pune accent pe prima fază a relaţiei sexuale şi trece direct la următoarea etapă, ca şi de altfel în faza de relaxare, când ea simte nevoia să fie îmbrăţişată, să i se acorde atenţie cu multă delicateţe din partea bărbatului; dar dacă el nu face asta şi pur şi simplu se odihneşte, atunci există posibilitatea ca soţia să se simtă doar folosită.
Din cercetările antropologice este foarte interesant să dau un exemplu: la beduini, când fetiţa ajungea la vârsta de 10 zile, i se tăia clitorisul; atât de dură era tradiţia şi cutumele, ca atunci când va fi femeie să nu simtă plăcere în timpul actului sexual. Dar încet, încet, aşa cum am spus, în decursul vremii, se vede o dezvoltare în această direcţie şi femeia nu mai este privită doar ca o servitoare, nu mai este un second-hand al bărbatului. Revoluţia feministă îşi pune cuvântul şi în sfera relaţiilor sexuale. Nu mai are doar bărbatul plăcere, se pune problema ca şi femeia să simtă plăcere.
Pănă acum am făcut o scurtă descriere antropologică, istorică, a evoluţiei relaţiilor sexuale.
Să punem în discuţie şi faptul că sunt cazuri când comunicarea dintre cei doi soţi devine foarte eficientă prin relaţiile sexuale. Sunt o parte dintre perechi care se simt fantastic când se ating unul pe altul şi astfel există între aceştia o comunicare în suboconştientul lor prin aceste relaţii sexuale. Am avut cazuri de femei şi de bărbaţi care mi-au spus, în cadrul şedintelor de psihoterapie, că cea mai bună comunicare între ei a fost când au făcut dragoste. Şi este adevărat, apropierea fizică dintre soţ şi soţie, de multe ori, detensionează multe situaţii delicate din viaţa de cuplu.
Noi descriem aici relaţia sexuală dintr-un anumit unghi, dar domeniul este foarte, foarte extins şi foarte complicat. Relaţia sexuală începe de la tot ce ţine de simţurile noastre: ne vedem unul pe altul, ne placem, apoi începem să ne atingem unul pe altul şi mai ales să comnicăm unul cu altul. Şi cand spun să comunicăm, mă refer la faptul că atât soţul, cât şi soţia, îşi împărtăşesc unul altuia ceea ce le face plăcere în tot ceea ce ţine de realţia lor sexuală. Problema care apare la o parte dintre perechi este că nu au ajuns încă la această fază de a comunica între ei.
Un alt aspect important este ca în acel moment când cei doi decid să facă dragoste să nu existe nici un aspect exterior sau interior care să-i deranjeze: adică să nu simtă nici o grijă, să nu se simtă presaţi de faptul că ar putea să-i surprindă copii, că trebuie să vină musafirii, că trebuie să facă nu ştiu ce treabă urgentă. Dacă toate aceste griji sunt înlăturate, atunci în acel moment de intimitate dintre cei doi există o poftă şi un ataşament puternic şi atunci firesc apare şi plăcerea aceea uriaşă atât pentru el cât şi pentru ea.
De multe ori însă femeia ascunde faptul că ea nu simte nimic în timpul actului sexual şi atunci ea mimeaza orgasmul tocmai pentru ca să îi permită soţului să termine mai repede. Chiar sunt cazuri când ea îi spune: „ Hai termină mai repede, nu mă mai tot chinui!” Şi asta am auzit-o pe parcursul consultaţiilor mele de la cuplurile pe care le-am tratat. Această problemă apare când există diferenţe în felul de a percepe actul sexual: adică bărbatul înţelege că el în acest context trebuie să fie un bun sportiv, să fie mai dur, însă femeia vrea altceva: vrea mai multă atingere, vrea ca bărbatul să fie mult mai delicat. Ori diferenţa asta de a întelge actul sexual şi mai ales când cei doi nu îşi spun unul altuia ceea ce simt şi ceea ce îşi doresc, poate să creeze probleme în relaţia de cuplu.
Vedem astfel că relaţia sexuală este frişca tuturor relaţiilor dintre cei doi. De ce spun asta? Pentru că în realţia sexuală cei doi, soţ şi soţie, trebuie să se simtă unul pe altul dacă îşi doresc amândoi în acelaşi timp să facă dragoste. În relaţia sexuală, şi am să vă surprind, nu ambii parteneri au acelaşi chef de a face dragoste. Sunt femei care prin natura lor nu simt nevoia de a face sex toată ziua şi sunt şi femei cărora le place foarte mult să aibă cât mai des relaţii sexuale – aceasta diferă în funcţie de temperamentul şi energia fiecăreia. A spune că „mă simt folosită” este un fel de a spune că fac asta, dar fac ceva care nu îmi place.
Problema este de ce clienta mea, care mi-a adresat întrebarea, nu îi spune soţului ei la modul cel mai direct ceea ce ea îşi doreşte în momentele lor intime sau chiar să îl facă să înţeleagă că din cauza oboselii acumulate de la serviciu sau a treburilor casnice, din cauza diferitelor probleme care o frământă nu poate să facă dragoste în acel moment. Este foarte important ca cei doi soţi să comunice unul cu altul şi mai ales să rezolve problemele care le pot tulbura intimitatea.
Cu toţii trăim într-o lume cu multe responsabilităţi, într-un stres permanent, avem foarte multe funcţii: la serviciu – profesioanale, acasă ca mamă, ca tată, ca soţ, ca soţie, ca prieten şi toate astea, dacă noi nu le rezolvăm la modul cel mai confortabil pentru fiecare, când dorim să avem acea relaţie intimă nu o să reuşim să ne detaşăm de aceste griji şi atunci şi calitatea actului sexual lasă de dorit, ceea ce nu poate decât să ducă la un rezultat nefavorabil pentru viața noastra de cuplu.
Altfel spus este indicat chiar să facem mai rar dragoste, să avem timp să ne gestionam toate problemle care ne framântă, decăt să o facem des, fără comunicare între cei doi şi, de aici, să ducă la ceea ce clienta mea spunea că se simte folosită.
Când ne referim la sintagma: „mă simt folosită” trebuie să avem în vedere două aspecte. Mai întâi cât de departe este adevărul de subiectivitate. Cu cât subiectivitatea este mai apropiată de adevăr cu atât problema este mai mare pentru ambii parteneri, deci pentru cuplu. Al doilea aspect este atunci când subiectivitatea ei este mai departe de adevăr, atunci intrăm în sfera ei personală, este o problemă a ei, adică poate nu-l iubeşte sau nu mai ţine la el la fel ca înainte şi trebuie analizate şi alte aspecte ce ţin de educaţia fiecăruia. Spun asta deoarece se ştie că persoanele care au trăit într-o familie cu o credinţă mai puternică au avut parte de o duritate, de o spartanietate în ceea ce priveşte relaţiile sexuale, iar acest lucru se transmite şi la copii şi, în timp, bineînţeles că acest lucru influenţează modul de a percepe relaţile sexuale.
Generaţia noastră, înainte cu vreo 30-40 de ani, am crescut cu părinţi care nu au ştiut ce înseamnă educaţia sexuală. Le era ruşine să vorbească despre aşa ceva. Acest lucru însă în zilele noastre nu mai este o ruşine, este o foarte mare permisivitate să vorbeşti despre sex, despre erotism, despre tot ce ţine de acest aspect al relaţiilor intime.
Aşadar educaţia, religia, atitudinea părinţilor, toate acestea au o mare contribuţie la cum vedem şi cum percem noi relaţiile sexuale.
Alt aspect pe care trebuie să-l abordez este faptul că atunci când decidem să avem o relaţie sexuală trebuie să o facem cu un sentiment de plăcere şi nu cu un sentiment de obligativitate sau din interes. Mulţi din păcate în zilele noastre, şi mai ales fetele, practică sexualitatea pentru interes material. Trebuie avut clar în vedere faptul că sexualitatea nu poate creea plăcere atunci cand se axează pe interes.
Există situaţia, în rândul adolescenţilor mai ales, fete şi băieţi, cănd aceştia primesc sfaturi care sunt total împotriva unei relaţii sexuale. Spre exemplu, fata este avertizată de mamă: „Fii atentă, că toţi băieţii vor numai sex, vor doar să te bage în patul lor. Să nu faci asta pentru că poţi rămâne însărcinată!” Ba mai mult, multe fete sunt ameninţate că dacă se întâmplă aşa ceva nu vor mai fi recunoscute ca fiice. Aşadar, când o astfel de fată trăieşte mereu cu acest sentiment de teamă, că tot ce vrea un băiat de la ea este doar ca să facă dragoste cu ea, doar ca să o folosească, atunci , de cele mai multe ori, chiar ajunge să simtă că este folosită.
Băieţii ce au fost învăţaţi invers, ei trebuie să fie vânătorii, ei trebuie să ia asta ca pe un trofeu, ca mai apoi să se laude că „uite, am avut-o pe asta şi pe asta” şi, cu cât numărul fetelor este mai mare, cu atăt ei au un statut mai înalt în rândul prietenilor. Vorbim de vârsta adolescenţei, dar aceste aspecte sus-menţionate se pot întinde dincolo de această vârstă, pănă la maturitate. Situaţia aceasta, când unul este vânătorul şi cealaltă persoană este cea care trebuie să fugă de vânător – vânatul (fata sau femeia), ea, în această situaţie, se simte victimă şi de aici este doar un pas să se simtă şi folosită.
Şi uite aşa, vedem cum dintr-un lucru atât de frumos, care trebuie să fie de o intimitate, de o sensibilitate şi plăcere fantastice, relaţia sexuală poate să devină un alt lucru total diferit, un monstru, pe care noi singuri ni l-am creat şi l-am făcut să fie atât de dezastruos.
Totuşi există astăzi un curent foarte interesant în ţările mai dezvoltate şi cu precădere în Scandinavia unde femeia a ajuns ea să domine relaţia sexuală, ea să-şi aleagă partenerul, ea să facă ce crede şi, în acest context, am auzit că de fapt bărbatul este cel care se simte folosit si afirmaţii de genul: „Eu pe ce bază particip în această realţie sexuală? Pe bază doar de sportiv, care trebuie să depun tot efortul pentru a o satiface pe femeie, fără nici o satisfacţie din partea mea?” Uite cum roata se învârte şi cum ajungem din nou la problema de dominare. Cine domină pe cine?
Ce trebuie să înţelegem este că nu trebuie să existe această dominare permanetă din partea unuia dintre parteneri, ci o dată domină bărbatul relaţia sexuală şi partenera sa se lasă dominată, iar a doua oară să se schimbe lucrurile, ea să-l domine pe el, să fie astfel o alternaţă. Nici unei persoane nu-i place să fie folosită.
Trebuie, în primul rând, să ne placă de noi înşine, aşa cum suntem. Trebuie să întrăm în identitatea noastră personală, într-o intimitate doar cu noi înşine, în faţa onglinzii, ca un excerciţiu. Câţi oameni au curajul însă să se dezbrace şi să se uite în oglindă, să îşi analizeze toate părţile corpului şi să-şi spună: „Mă simt foarte frumos/ă, mă simt foarte bine cu ceea ce am şi cum arăt.” Spun aceasta deoarece una din problemele care o fac pe o femeie să afirme că „se simte folosită” este şi faptul că stima ei de sine faţă de partea corporală este foarte scăzută. Şi atunci această femeie care crede astfel trebuie ajutată psihologic ca să-şi umple acest gol sufletesc, să capete încredere în ea însăşi şi încet, încet să aibă dorinţa să facă dragoste şi să o facă din plăcere.
În ceea ce-i priveşte pe bărbaţii care pentru ei relaţia sexuală este ca un fel de comunicare cu partenera lor, un fel de a-i spune te iubesc, ori, pur şi simplu, acesta este stilul lor de a se exprima într-o relaţie, eu nu sunt contra, ci doar cred că trebuie ca aceşti bărbaţi să aibă norocul să-şi găsească o parteneră care poate să accepte acest tip de comunicare. Însă şi aici trebuie să existe o deschidere a unuia faţă de altul, să existe o comunicare şi atunci nu mai apare problema de dominare.
Relaţia sexuală este un moment unic între un bărbat şi o femeie, între soţ şi soţie; între cei doi trebuie să existe nu doar o atracţie puternică, ci şi emaptie, pentru a putea să se simtă unul pe celălalt. Ei trebuie să comunice nu doar la nivel emoţional şi gestual, ci şi verbal, pentru a ajunge la cunoaşterea nevoilor şi dorinţelor celuilalt şi astfel să se simtă minunat amândoi.

Aştept sugestiile şi întrebările dumneavoastră pe adresa mea de e-mail.

Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Istitut Miron – Cabinet de psihologie
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr.3, bl.D4sc.B,ap.37,parter

Tel.: 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Tagged with →  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *