Astăzi o să discutăm despre una dintre cele mai mari probleme în sănătatea mentală, care ţine de partea afectivă şi de tulburări afective şi care se numeşte tulburarea bipolară sau mania-depresia. Trebuie să spun că situaţia aceasta apare la foarte mulţi oameni în situaţii de schimbări de dispoziţie, dar situaţia la care ne referrim , cea mai gravă, apare la un anumit procent din populaţie; 20% din populaţie au avut o tendinţă de felul acesta sau din când în când, dar nu într-o formă gravă. Există o scală pe care noi psihologii o folosim numită scala maniacală de la hipomanie până la forme grave; la depresie la fel – partea depresivă cronică gravă, partea depresivă moderată, partea depresivă acută ca fază începătoare şi care poate să fie şi trecătoare. S-au făcut cercetări şi nu există diferenţe între culturile diferitelor popoare, scala este la fel în toată lumea, într-un popor nu sunt mai mulţi manio-depresivi decât într-un alt popor. Ce discutăm acum este ceva universal.
Ce înseamnă situaţia maniacală? Situaţia maniacală se manifestă printr-o gândire foarte rapidă şi prin aceea că persoana afectată intră într-o activitate şi un comportament foarte rapid şi vrea şi face foarte multe lucruri dintr-o dată; are o stare euforică foarte puternică, care este bineînţeles superficială, şi simte că este cel mai puternic din lume, că poate rezolva totul; are şi tendinţe să câştige mult şi fără judecată să şi cheltuiască. Am avut un caz, o doamnă, care într-un an de zile, fără să fie oprită, a cheltuit 300 000 de euro. Celor care stau în preajma unui astfel de om le vine greu să îl oprească, deoarece se enervează foarte uşor, are tendinţe de nerăbdare, el nu e concentrat, ci doar vrea să realizeze cât mai mult. Ca psihoterapeunt m-am întâlnit cu astfel de cazuri. Sunt cazuri foarte periculoase deoarece sunt foarte agresivi şi nu te ascultă, nu te acceptă. Am auzit şi cazuri nu doar de agresivitate verbală, ci şi de agresivitate fizică faţă de psihoterapeut. Această stare maniacală poate să persiste de la zile, săptămâni şi până la luni. Când familia doreşte să oprească o astfel de persoană este necesară, din păcate, internarea obligatorie. Îmi amintesc despre un medic stomatolog din Israel care avea aceste stări maniacale. El era medic stomatolog la un spital psihiatric iar eu eram stagiar la acelaşi spital. Era un pericol când intrai la el, pentru că el se grăbea foarte tare, era foarte nerăbdător; dar avea şi stări când se închidea în el însuşi, se izola şi intra într-o stare depresivă puternică. Cercetările ne arată că 25% din cei afectaţi de tulburări bipolare grave dacă au avut parte de un psiholog bun şi medicamentul şi-a făcut efectul, scapă şi pe viitor nu mai au nimic. Însă la 50% persistă asemena stări cu remisii. Ce înseamnă remisii? Nu mai apare nici un simptom o perioadă, care poate fi de la câteva luni la câţiva ani. Din păcate în tulburarea bipolară, cu cât creşte vârsta diferenţa de timp dintre remisii se scurtează. Este interesant de observat că persoanele care au o stare maniacală, au o creativitate şi o putere imaginativă mult mai mare şi s-a constatat mulţi artişti care au scris se aflau într-o fază de început de tulburare maniacală. Se spune despre Van Gogh că avea aceeaşi tulburare, dar a ajuns la starea depresivă şi s-a împuşcat. Procentajul este foarte mare ca cei care suferă de această tulburare bipolară să ajungă şi la tentative de sinucidere.
Cu mult timp în urmă m-a întrebat cineva: „Ce crezi că e mai bine: să trăiască omul echilibrat 100 de ani, dar fără multe evenimente sau să aibă aceast foc, această impulsivitate şi să trăiască doar 35-40 de ani?” Eu pe atunci eram mult mai tânăr şi am zis că dacă reuşeşti să faci în 40 de ani ce n-a făcut altul în 100 de ani e de preferat aşa. Dar nu este aşa. Astăzi mi-am schimbat părerea. S-a făcut o cercetare şi s-a ajuns la concluzia că femeile în stările afective generale au de două ori mai mult posibilitatea să intre în tulburări afective, dar nota între bărbaţi şi femei la această tulburare bipolară este aproape egală. De ce ? Bărbaţii sunt mai mult maniacali, iar femeile sunt mai mult depresive. Şi pentru că depresia este puţin mai persistentă în viaţă decât stările maniacale într-un fel se echilibrează. Sunt două poluri opuse: maniacal-depresiv, euforie-tristeţe. S-a căutat o corelaţie cu statutul social. Înainte se credea că persoanele care sunt mai inteligente, artistice şi cu un statut mai înalt sunt mai predispuse la stările bipolare. Nu s-a găsit însă nici o dovandă în acest sens. Eu totuşi cred că există o corelaţie cu temperamentul omului; cu cât temperamentul lui are mai mult tentative emoţional- afective, cu atât este mai predispus să intre în bipolaritate. Cercetătorii au încercat să caute dacă există un tip, un model şi în primul rând s-a avut în vedere modelul familial: o familie foarte competitivă, o familie în care există o discrepanţă mare între temperamentul mamei şi cel al tatălui. Unul este foarte larg de mână în ceea ce priveşte banii, iar celălat este mai strâns la pungă. În acest caz copilul intră într-o confuzie şi nu ştie ce variantă să aleagă. La un moment dat le alege pe amândouă şi aici începe bipolaritatea. Trebuie să ai şi o predispoziţie de personalitate să intri în aceste stări bipolare.
Să vorbim puţin despre cauzalităţi. Abuzurile din copilărie – persoanele care au intrat în manifestări de bipolaritate au suferit ori un abuz emoţional puternic ori o despărţire dureroasă. Despărţirea creează o lovitură a eu-lui- şi persoana care suportă despărţirea trece din sfera depresivă spre starea maniacală în dorinţa de a-şi dovedi că este puternic, că nimic nu o poate învinge, se ascunde ca după o perdea – aceasta este explicaţia psihodinamică. S-a confirmat de asemenea că, din păcate, există o corelaţie în partea genetică. Dacă unul dintre părinţi sau amândoi au avut manifestări de bipolaritate există posibilitatea de 55% ca şi copiii acestor părinţi să manifeste aceeaşi bipolaritate.
Un tratament eficient care a început să fie aplicat încă din secolul al 19-lea este un tratament prin medicamente şi recunosc este eficient – foarte bun în acest sens este Litium. Eu nu sunt un adept al medicamentelor. La o parte dintre pacienţi are efect, însă la cei la care nu ajută această modalitate de vindecare, se intră pe tratament cu şocuri electrice. Există în România doar un singur spital psihiatric care aplică acest tratament cu şocuri electrice – în Târgu Mureş. Motivul este că nu s-a dovedit integral eficienţa acestui gen de tratament şi mai ales că sunt efecte secundare destul de mari şi aici intervin şi probleme etice şi morale. Sunt şi tratamente epileptice care se aplică în cazul tulburărilor bipolare, dar acestea nu te ajută şi atunci intervine a treia metodă si anume psihoterapia. Psihoterapeutul trebuie să aleagă acea cale de abordare ca, încet-încet, să-l determine pe pacient să-şi recunoască singur problema. Este foarte greu atât pentru psihoterapeut, cât şi pentru pacinet: să recunoşti ca ai o problemă, să înveţi să trăieşti cu ea ca o parte din tine. Cel afectat de aceste manifestări bipolare trebuie să se ferească de a folosi acele ingrediente care l-ar putea stimula : cofeină, ţigări, energizante, droguri, alcool – iar psihoterapeutul trebuie să-l ajute să diminueze consumul acestora. De asemena aceşti oamnei au probleme şi cu orele de somn şi psihoterapeutul trebuie să-l determine să înţeleagă că trebuie să se odihnească 7-8 ore pe zi, trebuie să-l aducă la o relaxare psihică şi nervoasă; trebuie să-l înveţe să mănânce la timp, să nu fie mereu pe fugă, pentru că şi alimentaţia este un element foarte important în sănătatea noastră mentală. Trebuie eliminată cât mai mult orice situaţie care ar duce la stres. Persoanele cu manifestări bipolare se simt mai puternici dacă sunt provocate. Aşadar trebuie eliminate provocările. Toate aspectele despre care am vorbit duc la crearea unui stil de viaţă cât mai liniştit, cât mai relaxat. Există două stări: starea de emoţie care există acum dar trece (exemplu persoanele care se înfurie uşor, dar tot la fel le şi trece) şi starea de dispoziţie pe lungă durată. Noi vorbim de dispoziţia de lungă durată. Este foarte important ca în cazul tulburării bipolare tratamentul medicamentos să fie legat de tratamentul psihoterapeutic. Persoanele apropiate trebuie să facă în aşa fel încât să-i pună beţe în roate în acţiunile maniacale, trebuie să intervină într-un fel să nu-l lase fără frâne. Un alt aspect este să nu le fie ruşine să apeleze la un psiholog pentru că este foarte important să nu ţină ascuns. Când este în starea depresivă trebuie depus tot efortul să-l determinăm să discute. Sper că am atins aspectele cele mai importante ale tulburării bipolare şi că am adus lămuririle necesare.
Aştept sugestiile şi întrebările dumneavoastră pe adresa mea de e-mail.
Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Istitut Miron – Cabinet de psihologie
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr.3, bl.D4sc.B,ap.37,parter
Tel.: 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *