Domnule doctor Itzhak Miron astăzi vom discuta despre gelozie, un sentiment atât de controversat şi care ne dă atâta bătaie de cap.
        – Da, gelozia este cea mai dureroasă dintre emoţiile umane.  Ea este partea întunecată a iubirii. La Rochefoucauld afirma că: „Gelozia este cea mai mare dintre toate patimile, nu are milă faţă de cel pe care pretinde că-l iubeşte.” Ivan Bunin merge până acolo încât spune că: „Gelozia este lipsa de respect faţă de persoana pe care o iubeşti.” Chiar în Biblia Veche, Solomon arată forţa, universalitatea şi imposibilitatea omului de a se opune geloziei prin întrebarea retorică: ,,Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?”Aprope o treime din populaţia lumii a experimentat, la un moment dat în viaţă, o stare de gelozie. Nu de puţine ori am auzit replica: “dacă nu ar fi gelos, nu m-ar iubi!” O să vedem, în demersul nostru de astăzi despre gelozie,  dacă aşa stau lucrurile în realitate!
       – Ce este de fapt gelozia?
       – Gelozia este un sentiment provocat de teama de a fi înşelat de fiinţa iubită şi de gândul că această persoană preferă pe altcineva. Gelozia este un sentiment chinuitor şi obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. Gelozia este o combinaţie de emoţii, de reacţii emoţionale, combinaţie care include frică, furie şi anxietate. Această combinaţie de emoţii este de fapt cea mai importantă, atunci când vorbim despre gelozie, pentru că aici se circumscriu şi întrebările dacă gelozia este normală, dacă gelozia este o boală şi dacă gelozia se tratează.
      – Există mai multe nuanţe ale geloziei?
    – Intensitatea geloziei poate fi situată pe o scală variind între: gelozie aproape de normal, gelozie nevrotică şi gelozie psihotică până la starea de schizofrenie paranoidă.     Există şi gelozia în sens de posesivitate – o astfel de relaţie este ca între stăpân şi sclavul său, ca între proprietar şi bunul său.
     Trebuie subliniat faptul că gelozia poate fi şi o tulburare organică, apărută în urma unui eveniment traumatic.
     Gelozia poate să apară şi în urma consumului de alcool; alcoolul având un rol favorizant în trecerea la acte agresive şi criminale îndreptate împotriva persoanei iubite.
     Gelozia apare şi la persoanele care au teamă de despărţire, suferă de anxietate de despărţire. Persoana geloasă simte că poate fi părăsită în orice moment, îi este teamă că va fi părăsită şi de aceea creează o stare posesivă de gelozie şi de iubire.
    Gelozia are şi o parte pozitivă atunci când determină persoana afectată de gelozie să fie mai activă şi să iasă din monotonia vieţii cotidiene. Persoana respectivă simte că trebuie să se lupte şi să facă mai multe eforturi. În această situaţie este posibil ca persoana care este obiectul geloziei să se simtă mult mai cucerită.
       – Care sunt cauzele geloziei?
    – S-a pus întrebarea, în lumea medicală, dacă gelozia este genetică sau are cauze sociale. Linton crede că gelozia este moştenită, iar Klinberg consideră că acest fenomen este de origine culturală.
       Psihologii spun că originea geloziei se află în copilărie.
       La copii, putem întâlni o gelozie cauzată de o dragoste posesivă a copilului către unul dintre părinţi. Gelozia la copii poate fi cauzată de naşterea unui frate sau a unei surori, copilul fiind cuprins de teama că toată dragostea părinţilor va fi canalizată către copilul nou născut. În gelozia infantilă cel mai des întâlnite sunt următoarele două situaţii:
1.gelozia se manifestă printr-o grijă exagerată faţă de fratele sau sora nou-născută, copilul simţinând astfel că primeşte şi el de la părinţi dragostea acordată fratelui sau surorii lui.
2. gelozia se manifestă printr-o agresivitate a copilului către fratele sau sora sa, din dorinţa de a-l elimina şi de a devenii singurul receptor al iubirii.
      Gelozia se poate manifesta la copii prin tulburări diverse precum: tulburări de învăţare (copilul se lasă de învăţat), tulburări de curăţenie (enurezis sau curăţenie exagerată), tulburări de agresivitate.
     Gelozia îşi are originile în vârsta copilăriei, atunci când copilul simte că unul dintre părinţi – pe care îl iubeşte foarte mult – nu îi dăruieşte suficientă iubire. La vârsta adolescenţei, gelozia se accentuează spre identitatea personală, atunci când adolescentul începe o relaţie şi se simte frustat şi inferior dacă nu poate duce relaţia la capăt.
       Freud vorbeşte de indivizi cu un tipar care se caracterizeaza prin aceea că ei au nevoie pentru iubirile lor de condiţia unui “terţ prejudiciat”, mai exact, ei se îndrăgostesc doar de acele persoane care au deja soţi, logodnici sau prieteni stabili, repetând o experienţă din copilărie, în care mama era într-un mod total indisolubilă. În felul acesta, situaţia din copilărie, va fi tot mereu evocată şi se va încerca rezolvarea ei, prin gelozie, fiind mereu însoţită de melancolie şi depresie.
       – Cine sunt mai geloşi: femeile sau bărbaţii?
      – Cercetările arată că femeile, în mod general, sunt mai geloase decât bărbaţii, deoarece starea de afectivitate este mai puternică la femei decât la bărbaţi, şi totuşi, bărbaţii exprimă gelozia mai puternic şi mai exagerat decât femeile.
      Iată căteva exemple de gelozie la bărbaţi:
     Diana, în vârstă de 24 de ani, povesteşte: Îmi amintesc că, la început, iubitul meu era foarte enervat de toţi tipii care apăreau… pentru că înainte de el avusesem foarte mulţi prieteni de sex masculin şi tot timpul mă suna cineva sau pomeneam de câte unul. Situaţia s-a rezolvat în timp, pentru că au dispărut. Adică am renunţat la ei de dragul lui.”
    „Fostul meu iubit devenise foarte gelos pe prietenii mei – în gaşca mea sunt mulţi băieţi şi toţi frumoşi foc, îmi spunea Bianca, în vârstă de 26 de ani. Se supăra, eu trebuia să insist să văd ce are, nu vorbea, până la urmă îmi zicea că iar am fost cu ei şi pe el l-am lăsat acasă… Într-o seară, la o petrecere, eu am vorbit mai mult cu ei, iar el s-a simţit neglijat. După ce a plecat gaşca, m-am dus la el, evident. Întâi m-a ignorat, iar apoi a început să ţipe la mine.”
    Desigur sunt şi femei care pot fi geloase. Gelozia poate fi câteodată şi o proiecţie inversată, manifestându-se atunci când o persoană vrea să-şi înşele partenerul şi din diverse motive nu îşi permite. Atunci persoana în cauză proiectează o gelozie asupra partenerului. În acest sens, iată un caz relevant: „De câteva luni, Monica a fost cucerită de şeful ei, simţind pentru el un puternic sentiment de atracţie. Dar din motive religioase nu a putut lăsa frâu liber sentimentelor. Astfel, Monica a intrat în conflict cu ea însăşi şi a început să suspecteze că soţul o înşeală. A început să îl întrebe de ce întârzie, a devenit foarte posesivă cu el; a ajuns chiar să angajeze un detectiv care în urma cercetărilor i-a spus că soţul nu o înşeală şi că totul este numai rodul imaginaţiei ei bogate. Numai când Monica a început să urmeze un tratament  psihoterapeutic a conştientizat şi recunoscut adevărul că ea era cea care se simţea atrasă de şeful ei,  şi şi-a dat seama că a proiectat către soţul ei sentimentul de gelozie ca un mecanism de apărare.”
       Mulţi oameni suferă de tendinţă de suspiciune şi de proiectare (atunci când nu iubesc un partener, proiectează asupra partenerului suspiciunea că partenerul nu îi iubeşte – acesta fiind un sistem de apărare cercetat şi dezvoltat de S. Freud).
      – Gelozia şi invidia se aseamănă între ele?
      – Trebuie făcută o diferenţiere între starea de gelozie şistarea de invidie.
      Invidia este un sentiment prin care persoana în cauză se compară cu o altă persoană şi nu este mulţumită de ceea ce face sau ceea ce are cealaltă persoană.
    Gelozia este o stare afectivă care întotdeauna se caracterizează prin teama de a pierde dragostea sau prin teama de a pierde pe cineva iubit. Ea se manifestă printr-o atenţie exagerată pe care persoana afectată de gelozie o acordă persoanei pe care se teme că o va pierde.
     Când simţi gelozie, suferi de o combinaţie de furie, dependenţă, jignire şi nesiguranţă. Rezultatul este insecuritatea.
    Există o strânsă legătură între gelozie, imaginea de sine şi aspectul fizic al persoanei în cauză. Cu cât imaginea de sine şi aspectul fizic al persoanei este mai coborât, cu atât creşte posibilitatea ca gelozia să fie mai mare.
      – Care este legatura dintre gelozie şi dragoste?
     – Ceea ce caracterizeaza dragostea geloşilor este ca nu e vorba de iubire, ci de dorinţa chinuitoare de a fi iubit.
     În literatura universală mulţi scriitori au dat definiţii geloziei; spre exemplu, Moliere afirma că: “Dragostea geloşilor seamană cu ura”; „Gelozia provine mai mult din vanitate decât din dragoste”, recunoaşte Mme de Stael; „Gelozia stinge dragostea la fel cum cenuşa stinge focul”, scrie regina de Navarra.
    O definiţie răspicată a legăturii dintre gelozie şi dragoste o dă Baruch Spinoza. Pentru el, gelozia nu este un companion întâmplător al iubirii, ci este umbra ei fidelă. Gelozia este, după Spinoza, echivalentul necesar al dragostei, care apare atunci când relaţiile se deteriorează. Dragostea nu dispare, ci se transformă în gelozie.
    – Gelozia are legătură cu tradiţia şi cu mentalitatea oamenilor din fiecare ţară?
    – Sigur că da. În România, întâlnim stări de gelozie dese şi puternice.
     Mai în glumă, mai în serios, iată un fel de top al geloziei la diferite naţiuni: spaniolii geloşi aveau dreptul să îşi închidă soţiile în mănăstire, pentru un timp limitat sau pentru totdeauna; rusul nu-şi ucide soţia necredincioasă, ci se spânzură el; turcii sunt geloşi ca gorila, iar arabii ca şarpele cobra; germanii fac din gelozie o chestiune de onoare, pentru a avea ocazia să se bată; englezul nu este gelos pentru că cinsteşte femeia, văzând în ea şi pe soră şi pe mamă, nu pe amantă; americanul nu este gelos fiindcă preţuieşte mai mult timpul şi sănătatea lui decât pe soţie; grecul nu este gelos deoarece consideră că, din toate câte se pot repara pe lume, cel mai uşor se repară pierderea femeii.
     Desigur e o manieră amuzantă de a defini manifestările de gelozie la diferite naţii, însă ideea este că cultura, valorile morale şi mentalitatea fiecărui popor fac diferenţa în cazuistica geloziei.
      – Tulburările de gelozie pot duce la probleme sociale?
  – Din păcate răspunsul este da. Gelozia poate schimba comportamentul celui ce trăieşte acest sentiment şi poate avea efecte negative în viaţa socială a persoanei. Legat de acest aspect îmi vine în minte un caz tratat la cabinetul meu: „Costel are 58 de ani, este căsătorit de 25 de ani şi a lucrat la o întreprindere ca gestionar timp de 20 de ani. A fost dat afara de la servici, cu cinci ani în urmă, ca urmare a restructurării. Soţia lui, care lucra tot cu el la aceeaşi întreprindere, a rămas în acelaşi loc de muncă. Costel s-a hotărât să îşi deschidă o afacere mică, însă afacerea lui nu a mers bine. El, care a fost obişnuit să fie capul familiei şi din punct de vedere financiar, s-a trezit în situaţia în care soţia a devenit sursa principală de stabilitate în familie. Costel a ajuns să fie nemulţumit, a devenit, încetul cu încetul, morocănos şi a început să îşi piardă încrederea în el. Starea lui de inferioritate s-a transformat în suspiciune. Astfel a ajuns să o întrebe mereu pe soţia sa: de ce a întârziat, unde a fost, lucruri care au început să o irite. Din cauză că un coleg i-a spus despre soţia lui că a văzut-o coborând din maşina unui bărbat, Costel a intrat într-o stare de agitaţie şi o gelozie puternică. S-a apucat de băut din ce în ce mai mult, a devenit tot mai suspicios până la o stare paranoidică, în care a început să creadă că soţia lui vrea să-l otrăvească”. În acest caz pe lângă tratamentul medicamentos i-am aplicat şi un tratament psihoterapeutic al cărui scop a fost să îl fac să aibă din nou încredere în el, de a începe o activitate care să-l facă să se simtă împlinit, realizat şi puternic.
     – Ca doctor psiholog, ce sfaturi ne puteţi da ca să evităm să ne lăsăm distruşi de acest sentiment chinuitor?
     – Sfatul meu este să fim oneşti cu noi înşine. Uite, poţi lua o coală de hârtie pe care să îţi notezi ceea ce te face gelos/geloasă.  Apoi reciteşte ce ai scris şi priveşti motivele cu obiectivitate. Ceea ce mă face sa fiu gelos/geloasă sunt lucruri prosteşti sau sunt foarte importante? Odată ajunşi la un răspuns, putem avea şansa să ne eliberăm din capcanele geloziei.
       Un alt aspect important este să nu te chinui singur, cu tot felul de gânduri şi bănuieli. Interziceţi-vă în mod absolut să căutaţi indicii cotrobăind prin genţi, portofele şi sertare. Asta nu înseamnă că trebuie să o faci pe struţul, ci trebuie să te respecţi şi să te protejezi de suferinţe inutile.
      Dacă tot iubeşti de ce nu poţi iubi acea persoană  aşa cum este?
     Gelozia este un sentiment puternic şi apare cel mai adesea când omul simte că pierde iubirea cuiva.
     În acest caz, dacă situaţia de stres duce la apariţia unor suspiciuni şi a geloziei persistente, este bine de consultat un psiholog specialist, care să poată interveni pentru a-l ajuta pe cel în cauză ca situaţia să nu se accentueze.
Aştept sugestiile şi întrebările dumneavoastră pe adresa mea de e-mail.
                          Dr. MIRON ITZHAK
 Psiholog clinician principal cu drept de supervizare
 Director Istitut Miron – Cabinet de psihologie
 Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr.3, bl.D4sc.B,ap.37,parter
 Tel.: 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
 E-mail: miron@ambra.ro
 Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro 
Tagged with →  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *