Mai întăi să precizăm că prin „reţele de socializare” se înţelege acele reţele de utilizatori de internet, bazate pe anumite situri web, la care utilizatorii se înscriu şi interacţionează cu alţi utilizatori deja înscrişi. Membrii unor astfel de reţele de socializare sunt legaţi între ei în mod informal, fără obligaţii. De asemenea, reţelele de socializare pot să ajute şi la colectarea şi răspândirea informaţiilor pe întreg globul.
     Iată acum un caz legat de dependenţa de astfel de reţele de socializare:
        – „Domnule doctor, sunt căsătorită de 15 ani, avem doi băieţi minunaţi iar de vreo doi ani nu mai lucrez. De ceva vreme am observat că soţul meu vine de la servici şi îşi deschide calculatorul şi începe să comunice pe reţele de socializare. Aş fi  de acord cu această situaţie dacă timpul alocat de el reţelelor de socializare ar fi relativ mai mic decât timpul acordat mie şi copiilor noştri. Sunt zile în care aproape nu putem să discutăm. Şi, bineînţeles, când vin cu o problemă de familie nu are timpul necesar să mă asculte. Ţin să vă spun că eu îl iubesc pe soţul meu şi cred că şi el ţine la mine. Deci nu este vorba ca aş vrea să rup relaţia, ci din contră vreau să îmbunătăţesc relaţia noastră. Ce trebuie să fac?”
       Dragă M., o să împart întrebarea ta în patru părţi:  prima parte îţi aparţine ţie, a doua parte  aparţine soţului tău, a treia parte vieţii de familie şi de cuplu şi a patra parte se referă la reţelele de socializare.
       Este foarte greu să dau un răspuns amplu când foarte multe date îmi lipsesc, date personale referitoare la tine, date despre soţ, dar totuşi am să mă folosesc de experienţa şi imaginaţia mea ca să încerc să îţi dau un răspuns pentru binele vostru.
       În primul rând, legat de tine, din păcate nu ştiu vârsta ta, nici activităţile tale; ştiu doar că eşti căsătorită de 15 ani şi bănuiesc că ai între treizeci şi ceva spre patruzeci de ani. Eşti de doi ani acasă şi te ocupi cu creşterea copiilor. Nu ştiu nici studiile tale, dar presimt că ai studii de la mediu în sus.
       A sta doi ani acasă şi a creşte copiii este o misiune sfântă, frumoasă şi cu foarte multe lucruri bune.
        Această lume în care noi trăim însă pune în valoare carierismul, împlinirea personală şi  profesională, libertatea şi încrederea în sine şi pe un loc foarte important câştigul şi compensarea finaciară pe care le ai având un servici.
        Tu ai renunţat temporar la toate acestea pentru misiunea ta sfântă de a creşte şi a educa copiii. Dar dacă la începutul perioadei de creştere (câteva luni) încă te simţeai bine, după 2 ani de zile, începi să ai un sentiment de sufocare, de neîmplinire, de frustrare şi dezamăgire. Vrei să fi şi mamă bună şi femeie şi un om împlinit cu realizările lui.
       Frustrarea aceasta creşte mai mult şi mai mult dacă eşti neînţeleasă şi neajutorată şi pusă într-o scară mult mai inferioară decât simţi tu că ţi se cuvine.
       Sunt patru tipuri de persoane care pot să îţi acorde sprijin şi suport în această situaţie:
– în primul rând şi cel mai important eşti tu cu personalitatea şi caracterul tău;
– apoi soţul, care are un rol extrem de important de a te sprijini, de a-ţi da atenţie, de a înţelege în profunzime prin ce stare şi perioadă dificilă treci;
– pe urmă familia ta, aici referindu-mă la părinţii tăi: mama şi tatăl;
– şi în cele din urmă prietenii, rudele mai îndepărtate, vecinii sau colegii.
       Cu cât acest cerc al persoanelor sus menţionate este mai larg şi  vin mai mult în sprijinul tău, poţi trece mai uşor peste perioadele grele.
        Dar din faptul că în intrebarea ta nu ai menţionat despre familie sau despre prieteni, înţeleg că cercul persoanelor care să te susţină este mai puţin semnificativ pentru tine, deoarece tu te bazezi în mare parte doar pe soţul tău.
        Revenind la soţ, nu ştiu cu ce se ocupă, ce face, înţeleg însă că lucrează, înţeleg că este obosit când vine de la servici şi atunci el se descarcă emoţional prin faptul că relaţionează în reţelele sociale.
         Am mai putea spune că pentru soţul tău aceste reţele de socializare s-ar putea să fie un mod de a înşela legitim, fără a putea fi învinuit că te înşeală. Să presupunem că el în aceste discuţii primeşte complimente, are acces la multe informaţii şi toate astea îi dau sentimentul de a se considera „regele pământului”, adică îl face să se simtă superior. Relaţiile de acest gen, de pe reţelele de socializare, sunt un tip de relaţii fără responsabilităţi şi fără obligaţii, fiind foarte favorabil pentru soţul tau, care înţeleg că de cele mai multe ori, în viaţa de familie, fuge de responsabilităţi. Problema care poate apărea în astfel de relaţii create pe reţelele de socializare este dependenţa pentru astfel de discuţii, care, în timp, pot genera un alt tip de obligaţii, mult mai profunde, care pot aduce relatia de cuplu într-un moment de criză şi de aici la despărţire.
        Acum trebuie să ştii un lucru, dragă M.: dacă el după ore în şir de muncă mai trebuie să te audă şi pe tine plângându-te şi reclamând stările tale proaste, să zicem că o dată, de două ori te ascultă, dar  dacă tu te tot repeţi aşa nu mai are  nici un chef să te tot asculte.
        Din păcate noi nu înţelegem că relaţionarea între două persoane trebuie să fie într-un mod cât mai eficient pentru amândouă părţile. Din alte cuvinte, gândeşte-te când a fost ultima dată când l-ai primit pe soţul tău cu un zâmbet, cu un demers pozitiv şi cu întrebări legate de starea lui psihică şi cum a fost la servici în acea zi.
        Bănuiesc, şi poate greşesc, că ai şi tu stările tale, mai mult sau mai puţin negative, care în timp s-au acumulat, şi simţi şi tu nevoia să te descarci.
        Adevărul este că într-adevăr ca soţ el trebuie să fie destul de empatic faţă de tine şi să te ajute, cât mai bine, să ajungi la stări mai bune; dar nu tot timpul depinde de el.
        Vezi în ce măsură şi tu treci graniţa între descărcările tale personale şi iubirea şi comunicarea dintre voi. Altfel spus, cu cât ai să-l încarci mai puţin,  atât de mult o să poată el să fie sprijinul şi ajutorul tău în viitor.
        Tu trebuie să încerci să te descarci singură prin alte metode: exerciţii fizice, religie, găsirea de activităţi în afara celor de zi cu zi şi încercarea de a empatiza cât mai mult şi mai mult cu soţul tău.
        Soţul tău este o fire mai tăcută şi care desigur are şi el pasiunile lui, hobiurile şi plăcerile lui. Pe lângă faptul că trebuie să-i acorzi un timp (limitat) de libertate,  încearcă, din discuţiile tale cu el, într-un mod diplomat, să încerci să afli ce teme şi subiecte abordează, să intri în lumea lui  cât de cât şi apoi să te informezi ca să poţi avea discuţii cu el pe subiectele care îl interesează pe el; şi sunt precis, că procedând astfel, ai să ajungi să comunici cu el mai bine şi aşa ai
să-l adunci în calea ta, mai aproape de tine.
       Clar este că treci printr-o perioadă destul de grea şi ar fi bine să consulţi şi un psiholog ca să te ajute să-ţi ridice puţin stima de sine, ca să poţi să fii cum ai fost înainte.
       Sper ca răspunsul meu să te ajute şi să vă aducă pe tine şi soţul tău la cea mai bună rezolvare a problemei.
Aştept sugestiile şi întrebările dumneavoastră pe adresa mea de e-mail.
                          Dr. MIRON ITZHAK
 Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
     Director Istitut Miron – Cabinet de psihologie
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu,nr.3,bl.D4sc.B,ap.37,parter
 Tel.:  0233/236146;  0233/234426;  0724/225214
 E-mail: miron@ambra.ro
Tagged with →  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *